Am iubit mereu dovlecii dolofani, alb-verzui, pe care demult tare bunicul obisnuia sa-i coaca in rola de la cuptor. Aveau miezul dulce, cremos, aromat, toata lumea se imbulzea sa inhate cate o felie fierbinte, bine rumenita.
In fiecare toamna respect traditia si ma dau bine pe langa rude ca sa capat cativa dovleci.
Pe care apoi, cu truda, apuc sa-i tai bucati nu foarte mari, care vin puse in tava, alaturi de 2-3 mere si gutui feliate.
La urma stropesc totul cu cateva linguri bune de miere, presar scortisoara si dau la cuptor, la foc domol, mai bine de o ora.
E o mancare cu parfum de legenda, care-mi incalzeste sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu