sâmbătă, 4 septembrie 2010

Reportaj din Vrancea



Am regasit-o pe Maria ca de obicei, inepuizabila si angrenata in aproximativ sapte-opt activitati simultane: de data aceasta pregatea o pomana (adica praznic) pentru ca se apropia Sfanta Maria pe vechi. In bucatarioara ei de vara, fel dupa fel apare la iveala in cantitati de cazarma. Gradina ei e plina, deja s-a apucat sa recolteze cartofi, cimbrisor, pastai si multe altele.




Nici ea nu mai stie ce sa faca avand atatea rosii...da pe la vecini, nimeni nu pleaca cu mana goala.


De tanara se pare ca a fost asa energica, combativa si implicata in tot ceea ce se intampla...In casoaie, in camera cea buna, troneaza vechea ei fotografie de nunta, impreuna cu Tataie. O privire care iese din cadru si te priveste vesel si iscoditor.


Cum spuneam, gradina geme de fructe si legume mai mult sau mai putin bine gestionate si valorificate. Corcodusii se rup de greutatea fructelor.



Am incercat o evidenta a ceea ce s-a gatit...desi a fost greu.

O ditai cratita de ardei umpluti - fara carne - ea nu manaca deloc carne - prin urmare nici Tataie, spre necazul lui. In schimb a adaugat soia si i-a fiert in bulion de casa, ceea ce-i face buuuuni tare.

A spintecat nu stiu cati pesti - parca macrouri - pe care i-a facut pane.

Amestec de spanac si fasole, bine condimentat - n-am mai pomenit pana acum

Ciorba de fasole. Elementul surpriza e faptul ca are si soia granule - ca sa fie mai consistenta. Buna. Voi incerca si eu.

Crochete din cartofi si garnitura de spanac. Un fel excelent pentru perioada postului. Cartofi fierti, dati pe razatoare, se amesteca cu faina de grau, condimente, verdeata, apoi se prajesc in ulei incins.


Gogosi. De fiecare data cand o vizitam ne face gogosi pufoase, pe care le executa cu o viteza fenomenala.
Tataie. Probabil dezamagit ca nu e carnita in farfurie...

Ciorba de cartofi. Intreb cum de-i iese asa buna. Banuiesc - din cauza ingredientelor proaspat culese, dar si a gustului usor afumat fiindca e fiarta pe plita. Raspunsul insa ma bulverseaza: "Vegeta, mama, vegeta!" Orizontul asteptarilor mele se clatina.



Mamaliga si castravetii murati de rigoare.

Si mancarica de pastai, cred...dulce, aromata, cu multa ceapa.


Apoi urcam pe dealurile din dosul gospodariei. Zeci de pruni incarcati de rod, fanul strans si cantec de greieri. Cald. Culegem prune. Gasim mure, alune si rontaim tot drumul.



De sus, de pe culme, panorama cu frumosii, domolii munti ai Vrancei.


Ajungem la vechea casa, unde a crescut Maria...cu zeci de ani in urma era plin de acareturi, tipete ce copii si animale. Acum e pustiu. Liniste aproape tangibila.
Patru pereti de lut cu barne inca se incapataneaza sa ramana in picioare, printre nuci si pruni.

Se pot ghici nenumaratele straturi de var cu care au fost spoiti peretii in zecile de decenii de animatie trecuta. Unele straturi chiar decorate cu picturi executate de o mana dibace.

Acum in odaie cresc ciulinii.

Macesii isi fac loc printre barnele acoperisului fara tigle.

Usile si ferestrele se casca neverosimil direct in peisaj. E derutant sentimentul: te stii cumva inauntru, intr-un spatiu teoretic domestic, securizant, dar totodata te trezesti afara, invadat de salbaticie. Pentru cei care au copilarit acolo trebuie sa fie dureros, cu un nod amar in gat.


Dincolo de dramele si bucuriile uitate ale unui trecut pe care din ce in ce mai putini exista sa-l marturiseasca, cerul de august e limpede, senin si netulburat deasupra culmilor azurii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu