duminică, 12 septembrie 2010

Tarta din foetaj cu legume (si ton)




Am incercat zilele astea sa ma delectez mai mult cu fructe, ca sa ma mai detoxific. In principal struguri si prune.



Insa la un moment dat n-am mai rationat, incepuse sa ma cuprinda o foame epopeica. Asa ca am executat o reteta inspirata din revista Secretele Bucatariei. Ce e mai grav e ca am recidivat: am preparat-o si sambata si duminica...

Ingrediente:
-foetaj - un pachet de 400 g
-1 ardei rosu
-un ardei galben
-o ceapa
-o mana de mazare congelata
-o rosie
-sare, piper
-busuioc maruntit
-optional, o conserva de ton in ulei
-2-3 linguri ulei masline
-50-100 g cascaval sau parmezan ras

Se unge tava cu ulei, se intinde aluatul de foetaj in mod uniform in tava.
Se taie legumele feliute cat mai fine, sa sareaza si se pipereaza, apoi se intind uniform peste aluat. Se adauga tonul, busuiocul si deasupra branza rasa.
E foarte important sa nu lase ingredientele zeama: mazarea se scurge bine, bine, la fel si tonul.
Se da la cuptor la foc mic vre 20 minute, pana creste aluatul si se rumeneste, iar cascavalul se topeste frumos. E grozav de buna cu mujdei facut cu iaurt sau smantana.



Varianta cu ton:


luni, 6 septembrie 2010

Cuscus cu sos de ton, busuioc si tomate


Numai bun de luat la caserola la serviciu.

-100 - 150 g cuscus instant pregatit cu apa fierbinte
-o conserva ton bucati in ulei, bine scurs
-3 linguri pasta tomate
-o lingura busuioc maruntit
-o lingura zahar
-sare, piper
-3 linguri sos worcester, sau dupa gust
-jumatate pahar apa
-2 linguri ulei

Se pregateste cuscusul conform indicatiilor de pe cutie.
Intr-o craticioara se amesteca pasta de tomate, apa, uleiul, condimentele, zaharul si se clocoteste sosul vreo 5 minute. Se ia de pe foc, se adauga sosul worchester si tonul usor zdrobit cu furculita. Se amesteca usor, apoi se toarna peste cuscus.

duminică, 5 septembrie 2010

Prajitura cu prune, migdale si ciocolata





O reteta luata de pe site-ul Good Food, o reteta decadenta, cu arome rafinate, bogate, dar totusi delicate. Ingredientele si modul de preparare le gasiti aici.
Fata de reteta originala eu am inlocuit alunele de padure cu migdale si am pus ceva mai multa ciocolata sfarmata. In mod sigur voi mai pregati minunatia asta, cat de curand.
Abia scoasa din cuptor, inainte sa o ung cu gem de coacaze:




sâmbătă, 4 septembrie 2010

Sufleu de rosii cu vinete



E o reteta luata din revista Secretele bucatariei pe septembrie si face toti banii.

Ingrediente
-2 vinete
-sare
-3-4 rosii
-busuioc
-ulei masline
-piper
-50-100 g parmezan sau cascaval dat pe razatoare
-2-3 catei usturoi
-100-150 ml smantana
-2 oua


Vinetele se taie rondele, se presara cu sare si se lasa jumatate de ora. Apoi se sterg si se rumenesc usor pe ambele parti in tigaia cu ulei incins.
Se taie rosiile rondele.
Se unge o tava cu ulei si se asaza felii de rosii si vinete ca tigla pe acoperis. Se presara busuioc si piper.


Se amesteca usturoiul, smantana, oul, sarea si piperul. Se toarna amestecul peste legume, apoi se presara cascavalul ras.
Se lasa la cuptor vreo 25 minute, la foc mediu spre mic, pana se rumeneste. Recomand mamaliga si mujdei. E mai bun cald.


Tocana de porc cu sos de vin si legume

Ingrediente

-carne de porc bucati, ca pentru gulas - minim 500 g
-un ardei kapia tocat
-2 cepe tocate
-un morcov ras
-apa
-ulei masline
-jumate cescuta vin alb sau rose
-busuioc
-sare, piper
-3 rosii tocate

Carnea se pune intr-o oala impreuna cu apa, uleiul, ceapa, morcovul si ardeiul kapia. Se clocoteste la foc mic, acoperit, pana cand carnea e aproape gata. E posibil sa mai trebuiasca adaugata apa in timpul fierberii. Din cand in cand se amesteca bine. Se adauga rosiile tocate si vinul si se mai clocoteste vreun sfert de ora. In final se condimenteaza si se pune busuioc tocat.
Merge cu mujdei si mamaliga.

Reportaj din Vrancea



Am regasit-o pe Maria ca de obicei, inepuizabila si angrenata in aproximativ sapte-opt activitati simultane: de data aceasta pregatea o pomana (adica praznic) pentru ca se apropia Sfanta Maria pe vechi. In bucatarioara ei de vara, fel dupa fel apare la iveala in cantitati de cazarma. Gradina ei e plina, deja s-a apucat sa recolteze cartofi, cimbrisor, pastai si multe altele.




Nici ea nu mai stie ce sa faca avand atatea rosii...da pe la vecini, nimeni nu pleaca cu mana goala.


De tanara se pare ca a fost asa energica, combativa si implicata in tot ceea ce se intampla...In casoaie, in camera cea buna, troneaza vechea ei fotografie de nunta, impreuna cu Tataie. O privire care iese din cadru si te priveste vesel si iscoditor.


Cum spuneam, gradina geme de fructe si legume mai mult sau mai putin bine gestionate si valorificate. Corcodusii se rup de greutatea fructelor.



Am incercat o evidenta a ceea ce s-a gatit...desi a fost greu.

O ditai cratita de ardei umpluti - fara carne - ea nu manaca deloc carne - prin urmare nici Tataie, spre necazul lui. In schimb a adaugat soia si i-a fiert in bulion de casa, ceea ce-i face buuuuni tare.

A spintecat nu stiu cati pesti - parca macrouri - pe care i-a facut pane.

Amestec de spanac si fasole, bine condimentat - n-am mai pomenit pana acum

Ciorba de fasole. Elementul surpriza e faptul ca are si soia granule - ca sa fie mai consistenta. Buna. Voi incerca si eu.

Crochete din cartofi si garnitura de spanac. Un fel excelent pentru perioada postului. Cartofi fierti, dati pe razatoare, se amesteca cu faina de grau, condimente, verdeata, apoi se prajesc in ulei incins.


Gogosi. De fiecare data cand o vizitam ne face gogosi pufoase, pe care le executa cu o viteza fenomenala.
Tataie. Probabil dezamagit ca nu e carnita in farfurie...

Ciorba de cartofi. Intreb cum de-i iese asa buna. Banuiesc - din cauza ingredientelor proaspat culese, dar si a gustului usor afumat fiindca e fiarta pe plita. Raspunsul insa ma bulverseaza: "Vegeta, mama, vegeta!" Orizontul asteptarilor mele se clatina.



Mamaliga si castravetii murati de rigoare.

Si mancarica de pastai, cred...dulce, aromata, cu multa ceapa.


Apoi urcam pe dealurile din dosul gospodariei. Zeci de pruni incarcati de rod, fanul strans si cantec de greieri. Cald. Culegem prune. Gasim mure, alune si rontaim tot drumul.



De sus, de pe culme, panorama cu frumosii, domolii munti ai Vrancei.


Ajungem la vechea casa, unde a crescut Maria...cu zeci de ani in urma era plin de acareturi, tipete ce copii si animale. Acum e pustiu. Liniste aproape tangibila.
Patru pereti de lut cu barne inca se incapataneaza sa ramana in picioare, printre nuci si pruni.

Se pot ghici nenumaratele straturi de var cu care au fost spoiti peretii in zecile de decenii de animatie trecuta. Unele straturi chiar decorate cu picturi executate de o mana dibace.

Acum in odaie cresc ciulinii.

Macesii isi fac loc printre barnele acoperisului fara tigle.

Usile si ferestrele se casca neverosimil direct in peisaj. E derutant sentimentul: te stii cumva inauntru, intr-un spatiu teoretic domestic, securizant, dar totodata te trezesti afara, invadat de salbaticie. Pentru cei care au copilarit acolo trebuie sa fie dureros, cu un nod amar in gat.


Dincolo de dramele si bucuriile uitate ale unui trecut pe care din ce in ce mai putini exista sa-l marturiseasca, cerul de august e limpede, senin si netulburat deasupra culmilor azurii.